Accesul la informație publică

Dreptul de acces la informație este un drept fundamental al omului. Acesta oferă oricărei persoană libertatea de a accesa orice informație de interes public. Accesul la informație este o componentă importantă a libertății de exprimare, care include dreptul de a primi, precum și de a difuza informații, opinii, idei, constituind un deziderat general la scară internațională.

Dreptul de acces la informație a căpătat valoare juridică și o importanță sporită, odată cu consacrarea legislativă a acestuia în plan internațional și, ulterior, în plan național. Republica Moldova a aderat la Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice la 26 ianuarie 1993 și la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale la 12 septembrie 1997[1].

Semnificația și ponderea acestui drept la nivel internațional și național este întemeiată pe rolul de instrument pe care îl are pentru a asigura:

• responsabilizarea instituțiilor publice în fața cetățenilor;
• combaterea corupției în eșaloanele puterii; și
• satisfacerea dreptului cetățenilor de a cunoaște.

 

La nivel național, accesul la informație este reglementat în Legea nr.982 din 11.05.2000 privind accesul la informație și Legea Nr. 239 din 13.11.2008 privind transparența în procesul decizional. Astfel, este stipulat că autoritățile publice sunt obligate:

• să asigure un spaţiu amenajat pentru documentare accesibil solicitanţilor;
• să numească şi să instruiască funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a informaţiilor oficiale; să aibă regulamente proprii cu privire la drepturile şi obligaţiile funcţionarilor în procesul de furnizare a informaţiei oficiale;
• să desfășoare în mod public întrunirile şi şedinţele în cadrul autorităţii publice;
• să editeze, cel puţin o dată pe an, îndrumare ce vor conţine liste ale dispoziţiilor, hotărârilor, altor documente oficiale, emise de instituţia respectivă şi domeniile în care poate furniza informaţii;
• să pună la dispoziţia reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă date oficiale despre propria activitate, inclusiv despre domeniile în care poate furniza informații.

Legea privind transparența în procesul decizional[2] stabilește normele aplicabile pentru asigurarea transparenţei în procesul decizional al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, altor autorităţi publice şi reglementează raporturile lor cu cetăţenii, cu asociaţiile constituite în corespundere cu legea, cu alte părţi interesate în vederea participării la procesul decizional. Sub incidenţa legii cad autoritățile publice locale și autorităţile unităţilor teritoriale autonome cu statut juridic special.

Pe lângă cele de mai sus, există și alte legi sau hotărâri care abordează transparența locală[3]. Cu toate acestea, cadrul normativ este unul anacronic și care oferă ambiguități pentru interpretare.

Conform modului în care sunt organizate și publice, informațiile pot fi:

1. Informații publice

1) Din oficiu

2) La cerere

1. Informații cu acces limitat

Dreptul de acces la informație face obiectul unui număr limitat de excepții și restricții, stabilite prin lege, care urmează a fi interpretate astfel încât să ofere acces maxim la informațiile solicitate.

”Accesul la informații nu poate fi restricționat decât dacă autoritățile justifică o amenințare gravă pentru protecția cetățenilor sau siguranța publică”[4] – astfel a definit Curtea Constituțională a Republicii Moldova, la 22 iunie 2015, limitele restricționării dreptului la informație.

Limitarea accesului la informație constituie o derogare cu totul excepțională de la principiul liberului acces la informațiile de interes public.

Informația se consideră exceptată de la liberul acces dacă aceasta:

1. a) constituie secret de stat;
2. b) constituie secret comercial;
3. c) constituie date cu caracter personal;
4. d) ține de activitatea operativă și de urmărire penală a organelor de resort;
5. e) reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigații științifice și tehnice, și divulgarea ei poate priva autorii investigațiilor de prioritatea de publicare sau poate influența negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.

Într-o societate democratică, cetățenii îți pot valorifica dreptul de participare în procesul decizional, cât și își poate valorica dreptul la libera exprimare având acces la informații. Astfel, acest instrument – Scorul Accesului la Informație (SAI) – este dezvoltat pentru a permite cetățenilor să evalueze gradul de acces la informație în raport cu autoritățile publice locale din care fac parte. Acesta va fi pe de o parte un exercițiu care va fundamenta următoarele acțiuni de activism civic, cât și va educa cetățenii despre standardele în accesul la informație.

La nivel internațional, au fost acceptate un set de principii[5] în asigurarea accesului la informație, care au determinat design-ul acestui instrument de evaluare a accesului la informație sunt:

1. principiul accesului maxim la informaţie – orice informaţie deţinută de o instituţie publică trebuie să fie accesibilă publicului iar excepţiile trebuie precis definite;
2. obligația publicării informației – instituţiile publice nu trebuie doar să facă accesibile informaţiile la cerere, ci şi să dea publicităţii documente de interes public, în limita capacităţii şi resurselor de care dispun;
3. promovarea transparenţei administrative – guvernul şi instituţiile publice trebuie să încurajeze o cultură civică şi instituţională a transparenţei şi să asigure resursele necesare pentru promovarea publică a următoarelor obiective:

• campanii de informare publică privind dreptul de acces la informaţie
• programe de educaţie publică privind exercitarea acestui drept
• diminuarea culturii secretului în instituţiile publice prin programe de instruire a funcţionarilor pentru aplicarea legislaţiei privind accesul la informaţie;

4. definirea limitativă a excepţiilor – informaţiile exceptate de la accesul liber trebuie să fie strict definite de la caz la caz, iar refuzul de a permite accesul la informaţie trebuie să satisfacă un test cu trei dimensiuni:
   • informaţia respectivă este legată de un scop legitim menţionat prin lege
   • accesul la informaţia respectivă periclitează protejarea acelui scop
   • periclitarea acelui scop este mai importantă decât interesul public de a avea acces la informaţia respectivă;

5. introducerea unor proceduri de facilitare a accesului la informaţie – solicitările de acces la informaţie trebuie procesate rapid, de compartimente specializate şi existenţa sancţiunilor şi a posibilităţilor de apel împotriva refuzării accesului trebuie asigurată;
6. nivelul rezonabil al costurilor accesului la informaţie – accesul la informaţie nu trebuie descurajat printr-un nivel excesiv al taxelor percepute solicitanţilor;
7. caracterul public al şedinţelor instituţiilor publice – şedinţele instituţiilor publice trebuie anunţate în prealabil şi să fie deschise publicului, excepţiile de la această regulă trebuie să fie definite precis şi limitativ;
8. prioritatea accesului la informaţie – legea privind accesul la informaţie trebuie să stipuleze că orice alt act normativ va fi interpretat în conformitate cu prevederile sale şi să prevină riscul ca regimul excepţiilor să fie extins în mod arbitrar prin alte reglementări;
9. protecţia avertizorilor de integritate – persoanele care reclamă ori sesizează, cu bună credinţă, încălcări ale legii nu pot fi sancţionate, prin aplicarea unei sancţiuni inechitabile sau mai severe pentru alte abateri disciplinare, chiar dacă în acest fel dau publicităţii informaţii exceptate de la accesul public.

[1] Juriștii pentru drepturile omului, 2020.  Ghid practic pentru accesul la informațiile de interes public. Link: https://www.lhr.md/wp-content/uploads/2020/02/GHID_PRACTIC_acces_informatii.pdf

[2] Legea nr.239 din 13.11.2008

[3] 1. Legea privind administraţia publică locală nr.436 din 28.12.2006;

2. Hotărârea Guvernului RM privind paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet nr.668 din 19.06.2006;
3. Hotărârea Guvernului RM cu privire la crearea Consiliului Naţional pentru Participare nr.11 din 19.01.2010;
4. Hotărîrea Guvernului RM Nr. 967 din 09.08.2016 cu privire la mecanismul de consultare publică cu societatea civilă în procesul decizional, etc.

[4] Hotărârea pentru interpretarea art. 34 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova, (Sesizarea nr. 23b/2015).

[5] Conform lucrării:  The Public’s Right to Know: Principles on Freedom of Information Legislation, Article 19 NGO